Singurătatea
Singurătatea are valențe diferite pentru fiecare, venite din experiențele anterioare. Pentru unii, ea este resimțită ca un gol apărut în lipsa unor relaționări semnificative, unor contacte autentice.
Pentru alții, în schimb, singurătatea este o nevoie apărută la un moment dat de a petrece mai mult timp cu sine.
Ce este singurătatea, în fond? Această întrebare aparent simplă este una cât se poate de complexă, în esență.
Singurătatea este o emoție umană universală complexă, o experiență unică pentru fiecare om în parte, dar, în prezent, a devenit și o problemă de sănătate publică.
Cecetătorii definesc singurătatea ca o stare de spirit ce îi face pe oameni să se simtă lipsiți de scop, nedoriți, neiubiți. Persoanele singure tânjesc după contact uman, însă, paradoxal, starea lor interioară face dificilă, uneori imposibilă, formarea de legături/conexiuni cu alți oameni. Și asta pentru că singurătatea nu este despre a nu persoane alături, ci despre lipsa unor conexiuni profunde, de substanță. Mai mult, tehnologia și aplicațiile actuale amână și descurajează interacțiunea socială directă, iar pandemia a dus la izolare forțată.
Studiile arată că sunt 3 dimensiuni ale singurătății, ce evidențiază de fapt tipurile de relații care (ne) lipsesc: singurătatea intimă(sau emoțională), singurătatea relațională(sau socială) și singurătatea colectivă.
Singurătatea emoțională vine împreună cu dorința de a avea un partener sau un prieten apropiat, o persoană cu care legătura să fie bazată pe afecțiune.
Singurătatea relațională apare atunci când se tânjește după timp de calitate cu prietenii. Nivelul de conexiune socială este diferit de la o persoană la alta, el variind de-a lungul vieții și, mai ales, în funcție de personalitate. Cei extrovertiți tind după contacte umane mai mereu, pe când persoanele introvertite sunt secătuiți de prea multă interacțiune, prefer să fie mai m ult timp singuri.
Singurătatea colectivă vine la pachet cu dorința de apartenență la un grup ce împărtășește aceleași interese, scopuri, idei.
Aceste 3 dimensiuni împreună evidențiază toate conexiunile sociale de calitate de care au nevoie oamenii pentru a fi Împliniți.
Lipsa relațiilor în oricare dintre dimensiuni, poate face oamenii să se simtă Singuri.
TU CUM TE SIMȚI ASTĂZI?
Learn More
Singurătatea în perioada Sărbătorilor
Singurătatea are valențe diferite pentru fiecare dintre noi, venite mai ales din experiențele anterioare. Pentru unii, ea este resimțită ca un gol apărut în lipsa unor relaționări semnificative, unor contacte autentice. Pentru alții, în schimb, singurătatea este o nevoie tranzitorie apărută la un moment dat de a petrece mai mult timp cu sine.
Ce este singurătatea, în fond?
Singurătatea poate fi descrisă drept o stare complexă ce presupune un conglomerat de emoții, gânduri, comportamente.
Studiile arată că singurătatea reprezintă o stare de gol interior ce îi face pe oameni să se simtă lipsiți de scop, nedoriți, neiubiți. Persoanele singure tânjesc după contact uman, însă, paradoxal, starea lor interioară face dificilă, uneori imposibilă, formarea de legături/conexiuni cu alți oameni. Și asta pentru că singurătatea nu este despre a nu avea persoane alături, ci despre lipsa unor conexiuni profunde, de substanță.
Ființa umană este prin definiție una socială, dar tehnologia și aplicațiile actuale amână și descurajează interacțiunea directă. Totodată, în contextul actual, pandemia a dus la izolare forțată, iar apropierea Sărbătorilor de iarnă ne pune și mai mult în situația de a înțelege cum putem gestiona Singurătatea.
Sentimentul de singurătate ce apare în perioada Sărbătorilor cred că pleacă, de cele mai multe ori, de la așteptările persoanelor de a face anumite lucruri, de a simți ceva anume, de a avea anumiți oameni alături, toate acestea pornind de la imaginea ideală a Sărbătorilor clădită de generații întregi, precum și de la modelele promovate de mass-media.
Imaginea idilică a Sărbătorilor arată cam așa: masă îmbelșugată, toată familia alături(iar relațiile dintre membrii familiei sunt strânse, afectuoase), iubire, cadouri, bucurie, râsete. Atunci când lucrurile stau diferit, deja percepția despre Sărbători devine negativă și se caută soluții pentru umplerea golurilor, pentru a nu resimți singurătatea.
Din punct de vedere psihologic, terapeutic, soluția este tocmai de a accepta starea de singurătate, de a înțelege că a petrece mai mult timp cu propria persoană poate fi un avantaj, de a învăța să găsească partea pozitivă în orice situație. De asemenea, specialiștii cred că mecanismele de apărare ale persoanelor apăsate de singurătate se activează în încercarea de a găsi noi și noi soluții. Amintim aici apropierea de biserică (valabilă mai ales în cazul celor vârstnici) și activități ce fac bine sufletului(ajutorul dat altor oameni, acte de caritate sau orice alte activități cu încărcătură pozitivă). În această manieră, se poate diminua sentimentul de singurătate și golul resimțit în interior!
Să ne propunem așadar să fim mai aproape de persoanele singure, în această perioadă mai ales, dar și pe tot parcursul anului!
Psih. Gînju Raluca
Cabinet Psihologic Gînju
Learn More