Etichetele din copilărie: cum influențează stima de sine și ce poți face diferit?

În primii ani de viață, copiii sunt ca niște bureței – absorb tot ce aud, tot ce li se spune și, mai ales, felul în care sunt priviți de adulții din jurul lor. Tocmai de aceea, cuvintele pe care le folosim în relația cu cei mici au o putere mult mai mare decât am crede

Etichete precum „ești prea timid”, „nu ești bun la asta” sau „nu o să reușești niciodată” pot părea inofensive în momentul în care sunt rostite, dar lasă urme adânci, uneori pentru o viață întreagă.

Ce sunt „etichetele” și cum funcționează?

Etichetele sunt generalizări sau judecăți pe care le atribuim unui copil pe baza unui comportament repetat sau a unei impresii subiective. Ele nu definesc cine este copilul cu adevărat, ci îl limitează la o trăsătură izolată.

Uite câteva exemple: „Ești obraznic”, „Ești prea sensibil”,  „Tu mereu faci dezordine”.

Toate acestea ajung să fie interiorizate de copil și, în timp, devin parte din imaginea pe care o are despre sine.

Impactul pe termen lung al etichetelor negative

Chiar dacă nu sunt rostite cu rea intenție, aceste etichete pot afecta profund stima de sine a copilului. Când un copil aude în mod repetat aceleași mesaje negative, el începe să le creadă. Nu mai vede comportamentele sale ca fiind schimbabile, ci ca dovezi ale valorii (sau lipsei de valoare) personale.

• Un copil etichetat ca fiind „leneș” poate evita să încerce lucruri noi de teamă că va eșua;
• Un copil etichetat ca „agitat” se va strădui mai puțin să se regleze emoțional, convins că „așa este el”.

Cuvintele tale devin vocea interioară a copilului

Acele etichete devin, în timp, convingeri limitative, greu de schimbat chiar și la vârsta adultă.

Un adolescent care a crescut auzind că „nu este suficient de bun” poate dezvolta anxietate de performanță, perfecționism rigid sau lipsă de încredere în propriile decizii.

Ce poți face ca părinte, educator sau adult?

1. Înlocuiește eticheta cu observația comportamentală

În loc de „ești neatent”, încearcă:

•  „Am observat că îți e greu să te concentrezi azi. Vrei să luăm o pauză?”

2. Validează emoțiile, nu judeca persoana

• „Văd că ești supărat. E în regulă să te simți așa. Hai să vedem ce te-a deranjat.”

3. Încurajează schimbarea prin sprijin, nu prin critică

• „Știu că îți este greu să-ți păstrezi camera ordonată. Vrei să te ajutăm să găsim o soluție împreună?”

4. Oferă siguranță emoțională

Copiii care simt că sunt iubiți necondiționat, chiar și atunci când greșesc, vor dezvolta o imagine de sine pozitivă și flexibilă.

Copiii nu au nevoie să fie „perfecți”, dar au nevoie să fie înțeleși, ghidați cu blândețe și încurajați să descopere cine sunt ei cu adevărat, dincolo de orice etichetă.

P.S. Fiecare cuvânt contează. Alege-le cu grijă.