Deconectare și reconectare
Există cărți care te provoacă – să vrei să știi mai mult, să înțelegi, să ceri ajutorul – și există cărți care te îndeamnă spre meditație!
Pentru mine, Legături pierdute de Johann Hari este o carte ce le are pe amândouă. Este o carte ce prezintă drumul parcurs de un cunoscut jurnalist – ce a suferit de depresie încă din copilărie- de la antidepresive luate din adolescență până la descoperirile sale legate de cele 9 cauze reale ale depresiei și anxietății și, ulterior, la găsirea studiilor ce oferă soluții care chiar funcționează(studii efectuate de diferiți oameni de știință).
El întărește ideea că depresia și anxietatea cresc și descresc împreună și că au la bază mai multe cauze, numite de el deconectări: de la o muncă plină de sens, de la alți oameni, de la valorile importante, de la traumele copilăriei, de la poziția socială și respectul atașat, de la natură, de la un viitor promițător.
Soluția este simplă și complexă în același timp: reconectarea!
Și totuși, cum să rămâi conectat într-o lume în care se vinde cu preponderență tehnologie în detrimentul relațiilor interumane?!
Un răspuns posibil ar fi – și cu ajutorul acestei cărți, ce ne îndeamnă, printre altele, să ne luăm o pauză din când în când și să ne uităm la propria viață!
Learn More
Singurătatea în perioada Sărbătorilor
Singurătatea are valențe diferite pentru fiecare dintre noi, venite mai ales din experiențele anterioare. Pentru unii, ea este resimțită ca un gol apărut în lipsa unor relaționări semnificative, unor contacte autentice. Pentru alții, în schimb, singurătatea este o nevoie tranzitorie apărută la un moment dat de a petrece mai mult timp cu sine.
Ce este singurătatea, în fond?
Singurătatea poate fi descrisă drept o stare complexă ce presupune un conglomerat de emoții, gânduri, comportamente.
Studiile arată că singurătatea reprezintă o stare de gol interior ce îi face pe oameni să se simtă lipsiți de scop, nedoriți, neiubiți. Persoanele singure tânjesc după contact uman, însă, paradoxal, starea lor interioară face dificilă, uneori imposibilă, formarea de legături/conexiuni cu alți oameni. Și asta pentru că singurătatea nu este despre a nu avea persoane alături, ci despre lipsa unor conexiuni profunde, de substanță.
Ființa umană este prin definiție una socială, dar tehnologia și aplicațiile actuale amână și descurajează interacțiunea directă. Totodată, în contextul actual, pandemia a dus la izolare forțată, iar apropierea Sărbătorilor de iarnă ne pune și mai mult în situația de a înțelege cum putem gestiona Singurătatea.
Sentimentul de singurătate ce apare în perioada Sărbătorilor cred că pleacă, de cele mai multe ori, de la așteptările persoanelor de a face anumite lucruri, de a simți ceva anume, de a avea anumiți oameni alături, toate acestea pornind de la imaginea ideală a Sărbătorilor clădită de generații întregi, precum și de la modelele promovate de mass-media.
Imaginea idilică a Sărbătorilor arată cam așa: masă îmbelșugată, toată familia alături(iar relațiile dintre membrii familiei sunt strânse, afectuoase), iubire, cadouri, bucurie, râsete. Atunci când lucrurile stau diferit, deja percepția despre Sărbători devine negativă și se caută soluții pentru umplerea golurilor, pentru a nu resimți singurătatea.
Din punct de vedere psihologic, terapeutic, soluția este tocmai de a accepta starea de singurătate, de a înțelege că a petrece mai mult timp cu propria persoană poate fi un avantaj, de a învăța să găsească partea pozitivă în orice situație. De asemenea, specialiștii cred că mecanismele de apărare ale persoanelor apăsate de singurătate se activează în încercarea de a găsi noi și noi soluții. Amintim aici apropierea de biserică (valabilă mai ales în cazul celor vârstnici) și activități ce fac bine sufletului(ajutorul dat altor oameni, acte de caritate sau orice alte activități cu încărcătură pozitivă). În această manieră, se poate diminua sentimentul de singurătate și golul resimțit în interior!
Să ne propunem așadar să fim mai aproape de persoanele singure, în această perioadă mai ales, dar și pe tot parcursul anului!
Psih. Gînju Raluca
Cabinet Psihologic Gînju
Learn More
Căsnicie nefericită/divorț
IDEI DE INTERES:
- Copiii copiază modelul(nesănătos) al relației părinților lor.
- Copiii nu se obișnui cu “luptele” părinților și vor deveni adulți cu stimă de sine scăzută și probleme de încredere.
- Copiii vor fi mai mereu stresați și se vor auto-condamna pentru ceea ce se întâmplă în familie.
- Conflictele familiale duc la dificultăți, pentru copii și adulți, de a construi relații echilibrate înafara sistemului(de prietenie, colegialitate etc).
- Fiindcă le e greu să facă față emoțiilor dificile, copiii vor “fugi” de ele și vor dezvolta comportamente nesănătoase.
Copiii copiază modelele de relații care îi înconjoară. Atunci când își văd părinții certându-se, o vor face și ei, atunci când critica e la ea acasă, asta vor învâța să facă și ei. Astfel, încet-încet, vor deveni îndoielnici cu privire la capacitatea lor de a merita și de a dezvolta relații iubitoare, sănătoase.
Tensiunea existență între părinți are șanse mari să amenințe sentimentul de siguranță(ce se presupune că a fost dezvoltat) al copilului, făcându-l să se simtă respins, nesigur, vinovat devenind, mai târziu, un adult cu stimă de sine scăzută și probleme de încredere.
Când copiii cresc într-o relație toxică, este foarte posibil să ajungă să interpreteze situații obișnuite din viața de zi cu zi(ce includ și ușoare neînțelegeri) ca fiind amenințătoare. Lor le va fi greu să accepte în relațiile dintre oameni discuțiile în contradictoriu, neînțelegerile punctuale și vor fi măcinați de critică și auto-critică.
Conflictele domestice duc la dificultăți în a construi în viitor relații echilbrate, de prietenie sau colegialitate.
Fiindcă le e greu să facă față emoțiilor dificile, copiii vor “fugi” de ele și vor dezvolta comportamente/obiceiuri nesănătoase cum ar fi: supraalimentarea, practicarea în exces a jocurilor video sau petrecerea timpului, aproape integral, pe rețelele de socializare(în încercarea de a fugi/scăpa de realitate). Totodată, le poate scădea interesul pentru școală, se ceartă(mult mai mult ca altă data) cu colegii, se înfurie repede.
Copiii ce cresc într-o relație nesănătoasă(a părinților) vor fi predispuși să dezvolte anxietate, depresie și probleme de relaționare și adaptare, în timp ce copiii ai căror părinți au divorțat, au avut deschiderea să-și rezolve propriile probleme și au găsit puterea să mențină relații sănătoase pentru bunăstarea copiilor, se adaptează mult mai ușor schimbărilor și acceptă viața cu toate provocările ei.
Learn More
Insomnia
Insomnia este o tulburare a somnului ce se manifestă prin:
- dificultatea de a adormi;
- somn insuficient (sau de slaba calitate, cu treziri dese și dificultăți de a adormi la loc);
- stare de oboseală pe parcursul zilei următoare.
Insomnia este și:
- cea mai frecventă tulburare de somn (6-12% din populație);
- al doilea cel mai frecvent motiv de prezentare la medic (după durere);
- mai frecventă la femei decât la bărbați (raport pe sexe: 1,4:1);
- în 40-50% cazuri este asociată cu o tulburare psihiatrică(depresie, anxietate, sindrom de stres posttraumatic, tulburare bipolară, schizofrenie).
Deseori, insomnia este descrisă ca „un cerc vicios”, în care o stare de stimulare sau de activare este punctul de pornire pentru un somn de proastă calitate. Starea de activare la ora de culcare poate avea mai multe origini: emoții (tristețe, nefericire, anxietate), gânduri (îngrijorări), probleme de sănătate. Toate pot crea o stare de stimulare care îngreunează adormirea.
Cine are probleme de somn, deseori devine anxios în legătură cu consecințele lipsei de somn. Din păcate, acestea vor îngreuna și mai mult adormirea. Acesta este momentul în care insomnia se cronicizează: în încercarea de a adormi persoana stă și mai mult trează pentru că încearcă să controleze ceva care ar trebui să fie involuntar, automat.
Un exemplu simplu: de regulă, o persoană merge fără să se gândească la fiecare pas pe care-l face, dar când se gândește la cum să facă pasul următor, mersul va deveni mai dificil.
Altfel spus, lucrurile automate ar trebui lăsate să se deruleze în „mod automat”. Este și motivul pentru care anxietatea creată de încercarea de a adormi cel mai probabil va ține trează persoana cu probleme de somn, chiar dacă ea crede că efectul va fi exact invers.
Deci, cercul vicios începe cu o stare de activare și se termină cu o stare de activare!
Learn More