Singurătatea
Singurătatea are valențe diferite pentru fiecare, venite din experiențele anterioare. Pentru unii, ea este resimțită ca un gol apărut în lipsa unor relaționări semnificative, unor contacte autentice.
Pentru alții, în schimb, singurătatea este o nevoie apărută la un moment dat de a petrece mai mult timp cu sine.
Ce este singurătatea, în fond? Această întrebare aparent simplă este una cât se poate de complexă, în esență.
Singurătatea este o emoție umană universală complexă, o experiență unică pentru fiecare om în parte, dar, în prezent, a devenit și o problemă de sănătate publică.
Cecetătorii definesc singurătatea ca o stare de spirit ce îi face pe oameni să se simtă lipsiți de scop, nedoriți, neiubiți. Persoanele singure tânjesc după contact uman, însă, paradoxal, starea lor interioară face dificilă, uneori imposibilă, formarea de legături/conexiuni cu alți oameni. Și asta pentru că singurătatea nu este despre a nu persoane alături, ci despre lipsa unor conexiuni profunde, de substanță. Mai mult, tehnologia și aplicațiile actuale amână și descurajează interacțiunea socială directă, iar pandemia a dus la izolare forțată.
Studiile arată că sunt 3 dimensiuni ale singurătății, ce evidențiază de fapt tipurile de relații care (ne) lipsesc: singurătatea intimă(sau emoțională), singurătatea relațională(sau socială) și singurătatea colectivă.
Singurătatea emoțională vine împreună cu dorința de a avea un partener sau un prieten apropiat, o persoană cu care legătura să fie bazată pe afecțiune.
Singurătatea relațională apare atunci când se tânjește după timp de calitate cu prietenii. Nivelul de conexiune socială este diferit de la o persoană la alta, el variind de-a lungul vieții și, mai ales, în funcție de personalitate. Cei extrovertiți tind după contacte umane mai mereu, pe când persoanele introvertite sunt secătuiți de prea multă interacțiune, prefer să fie mai m ult timp singuri.
Singurătatea colectivă vine la pachet cu dorința de apartenență la un grup ce împărtășește aceleași interese, scopuri, idei.
Aceste 3 dimensiuni împreună evidențiază toate conexiunile sociale de calitate de care au nevoie oamenii pentru a fi Împliniți.
Lipsa relațiilor în oricare dintre dimensiuni, poate face oamenii să se simtă Singuri.
TU CUM TE SIMȚI ASTĂZI?
Learn MoreSingurătatea în perioada Sărbătorilor
Singurătatea are valențe diferite pentru fiecare dintre noi, venite mai ales din experiențele anterioare. Pentru unii, ea este resimțită ca un gol apărut în lipsa unor relaționări semnificative, unor contacte autentice. Pentru alții, în schimb, singurătatea este o nevoie tranzitorie apărută la un moment dat de a petrece mai mult timp cu sine.
Ce este singurătatea, în fond?
Singurătatea poate fi descrisă drept o stare complexă ce presupune un conglomerat de emoții, gânduri, comportamente.
Studiile arată că singurătatea reprezintă o stare de gol interior ce îi face pe oameni să se simtă lipsiți de scop, nedoriți, neiubiți. Persoanele singure tânjesc după contact uman, însă, paradoxal, starea lor interioară face dificilă, uneori imposibilă, formarea de legături/conexiuni cu alți oameni. Și asta pentru că singurătatea nu este despre a nu avea persoane alături, ci despre lipsa unor conexiuni profunde, de substanță.
Ființa umană este prin definiție una socială, dar tehnologia și aplicațiile actuale amână și descurajează interacțiunea directă. Totodată, în contextul actual, pandemia a dus la izolare forțată, iar apropierea Sărbătorilor de iarnă ne pune și mai mult în situația de a înțelege cum putem gestiona Singurătatea.
Sentimentul de singurătate ce apare în perioada Sărbătorilor cred că pleacă, de cele mai multe ori, de la așteptările persoanelor de a face anumite lucruri, de a simți ceva anume, de a avea anumiți oameni alături, toate acestea pornind de la imaginea ideală a Sărbătorilor clădită de generații întregi, precum și de la modelele promovate de mass-media.
Imaginea idilică a Sărbătorilor arată cam așa: masă îmbelșugată, toată familia alături(iar relațiile dintre membrii familiei sunt strânse, afectuoase), iubire, cadouri, bucurie, râsete. Atunci când lucrurile stau diferit, deja percepția despre Sărbători devine negativă și se caută soluții pentru umplerea golurilor, pentru a nu resimți singurătatea.
Din punct de vedere psihologic, terapeutic, soluția este tocmai de a accepta starea de singurătate, de a înțelege că a petrece mai mult timp cu propria persoană poate fi un avantaj, de a învăța să găsească partea pozitivă în orice situație. De asemenea, specialiștii cred că mecanismele de apărare ale persoanelor apăsate de singurătate se activează în încercarea de a găsi noi și noi soluții. Amintim aici apropierea de biserică (valabilă mai ales în cazul celor vârstnici) și activități ce fac bine sufletului(ajutorul dat altor oameni, acte de caritate sau orice alte activități cu încărcătură pozitivă). În această manieră, se poate diminua sentimentul de singurătate și golul resimțit în interior!
Să ne propunem așadar să fim mai aproape de persoanele singure, în această perioadă mai ales, dar și pe tot parcursul anului!
Psih. Gînju Raluca
Cabinet Psihologic Gînju
Learn MoreMoș Crăciun
Dacă ar veni Moș Crăciun la tine, ce ți-ai dori să-ți aducă?
Ce nu ai vrea să-ți aducă?
Într-o perioadă în care aproape totul se schimbă, ceva a rămas totuși constant: celebrarea Crăciunului.
Popularitatea Crăciunului este atribuită, în mare parte, lui Moș Crăciun și rolului lui psihologic în starea de bine ce ne înconjoară de Sărbători.
Moş Crăciun există în sufletele noastre, în amintirile copilăriei noastre şi aşa va fi mereu. Avem, la orice vârstă, nevoie de EL pentru că avem, de fapt, nevoie de magie, de vis şi fantezie.
Copiii au și mai mare nevoie decât noi, adulții, de magie, de mit, de poveşti şi fantezii din care să-și extragă modele de comportament pentru mai târziu. În așteptarea cadourilor ei sunt învăluiți de Emoția momentului, de vraja sfântă a Crăciunului. Cu această ocazie sunt exprimate valori ca binele, iubirea, recompensa, generozitatea. Practic, Moș Crăciun vine dintr-un tărâm de poveste – iar în povești TOTUL ESTE POSIBIL. El dă viață credinței că dorințele/visele pot deveni realitate, că faptele bune sunt recompensate(de Crăciun, prin daruri), toate acestea fiind atât de utile în conturarea reperelor morale ale adultului.
Așadar, mame, tați, bunici, iubiți-l pe Moș Crăciun alături de copiii voștri!
El ne menține sufletul tânăr și ne ajută să nu uităm de emoțiile copilăriei!
După infidelitate….
În ciuda faptului că infidelitatea este o experiență traumatizantă, sunt suficiente cupluri a căror relație continuă și după descoperirea aventurii. Sunt nenumărate studii care oferă detalii legate de experiența cuplurilor după infidelitatea conjugală. Dintre factorii care au ajutat cuplurile să-și refacă relația după o astfel de experiență enumerăm aici: motivația de a rămâne împreună, actele de bunătate/generozitate materială și sprijinul social. Cu toate acestea, procesul de reînviere a relației este chinuitor și implică iertarea și gestionarea amintirilor în cadrul unui proces de terapie și, implicit, schimbarea dinamicii cuplului prin schimbarea dinamicii de putere, de cele mai multe ori.
Dar nu orice relație poate fi sau ar trebui salvată! Persoanele implicate ar trebui să fie sincere cu ele și cu partenerul/partenera de viață. Dacă persoana ce a comis infidelitatea are îndoieli privitoare la ideea de a mai rămâne în acel cuplu înseamnă că nu e pregătită/nu dorește reclădirea relației și, deci, terapia de cuplu își pierde sensul. În mod similar, dacă persoana înșelată/trădată consideră că varianta cea mai bună este lăsarea în urmă a celuilalt și continuarea vieții fără el/ea, eforturile de reconciliere nu își mai au rostul.
Astfel, ajungi să te întrebi cine este omul de lângă tine care, până recent, dădea un sens vieții tale, dacă te-a iubit cu adevărat și dacă relația voastră a însemnat ceva! Ajungi să te gândești obsesiv la trecut și la semnalele de alarmă pe care te învinovățești că nu le-ai văzut la timp. Mai mult, somnul dat peste cap, anumite imagini ce revin iar și iar, confuzia, nesiguranța, îndoiala de sine și implicit anxietatea sunt toate simptome frecvent întâlnite la persoanele ce au aflat că sunt înșelate. Toate aceste elemente sunt pentru un terapeut semnale că există o traumă instalată.
Depășirea acestor probleme e complexă, necesită ghidaj din partea unei persoane experimentate(terapeut), dar cercetările recente arată că rata de succes este foarte ridicată.
Înainte de a vă pune sufletul pe tavă în cabinetul unui terapeut(proces ce va necesita timp și bani), asigurați-vă însă că relația merită să fie salvată!
Dacă ajungeți împreună cu partenerul de cuplu la concluzia că relația merită salvată, atunci alegerea terapeutului potrivit este următoarea etapă. Din punctul meu de vedere, rolul principal al terapeutului, în cazul cuplului ce se confruntă cu infidelitate, este să construiască o punte de legătură între parteneri, punctând cu mare precizie ce simte partenerul rănit și asigurându-se că celălalt aude și înțelege pe deplin cum stau lucrurile. Experiența traumatizantă a adulterului trebuie discutată, înțeleasă. “Partenerul rănit are nevoie de confirmarea faptului că viitorul nu-i rezervă alte lovituri devastatoare. Asta implică, o vreme, reasigurarea continuă a celui trădat. Pentru ca relația să supraviețuiască, partea vinovată trebuie să tolereze această nevoie a celuilalt, să înțeleagă că e un simptom de stres posttraumatic(pe care trădarea l-a creat). Și că nu va dispărea, până când terapia nu va restabili un nivel suficient de încredere”(John Gottman – Infidelitatea).
John Gottman a gândit și validat apoi(prin intermediul unui studiu amplu) o metodă de reclădire a încrederii după o aventură extraconjugală. Aceasta presupune 3 faze principale: căința trădătorului(include spovedania – mărturisirea sinceră a adulterului, înțelegerea a ceea ce mers prost în relația lor înainte de trădare, explorarea motivelor de revenire ale celuilalt, estimarea costurilor extrem de ridicate ale unei eventuale trădări viitoare, începutul iertării), armonizarea relației și reclădirea atașamentului(cu includerea discuțiilor legate de crearea unei intimități sexuale satisfăcătoare pentru amândoi).
E bine să știm că reușita vindecării nu este garantată 100% și că nu există un interval standard pentru a parcurge tot procesul! Există însă dovezi științifice clare ce arată că orice mariaj se poate vindeca, atâta vreme cât cei doi parteneri sunt hotărâți să facă eforturi oneste și perseverente pentru a rămâne împreună!
Bibliografie: John Gottman – Infidelitatea. Cum să clădești încrederea și să eviți trădarea.
Learn MoreInsomnia
Insomnia este o tulburare a somnului ce se manifestă prin:
- dificultatea de a adormi;
- somn insuficient (sau de slaba calitate, cu treziri dese și dificultăți de a adormi la loc);
- stare de oboseală pe parcursul zilei următoare.
Insomnia este și:
- cea mai frecventă tulburare de somn (6-12% din populație);
- al doilea cel mai frecvent motiv de prezentare la medic (după durere);
- mai frecventă la femei decât la bărbați (raport pe sexe: 1,4:1);
- în 40-50% cazuri este asociată cu o tulburare psihiatrică(depresie, anxietate, sindrom de stres posttraumatic, tulburare bipolară, schizofrenie).
Deseori, insomnia este descrisă ca „un cerc vicios”, în care o stare de stimulare sau de activare este punctul de pornire pentru un somn de proastă calitate. Starea de activare la ora de culcare poate avea mai multe origini: emoții (tristețe, nefericire, anxietate), gânduri (îngrijorări), probleme de sănătate. Toate pot crea o stare de stimulare care îngreunează adormirea.
Cine are probleme de somn, deseori devine anxios în legătură cu consecințele lipsei de somn. Din păcate, acestea vor îngreuna și mai mult adormirea. Acesta este momentul în care insomnia se cronicizează: în încercarea de a adormi persoana stă și mai mult trează pentru că încearcă să controleze ceva care ar trebui să fie involuntar, automat.
Un exemplu simplu: de regulă, o persoană merge fără să se gândească la fiecare pas pe care-l face, dar când se gândește la cum să facă pasul următor, mersul va deveni mai dificil.
Altfel spus, lucrurile automate ar trebui lăsate să se deruleze în „mod automat”. Este și motivul pentru care anxietatea creată de încercarea de a adormi cel mai probabil va ține trează persoana cu probleme de somn, chiar dacă ea crede că efectul va fi exact invers.
Deci, cercul vicios începe cu o stare de activare și se termină cu o stare de activare!
Learn More